Uneori trebuie sa recunoaștem ca,chiar dacă o facem pe durii in sufletul nostru simțim nevoia de a fi iubiți ca in filmele siropoase,sa trăim fiecare sentiment la intensitate maxima,sa fie unic.Si când colo ne lovim de realitatea dura si nemiloasa si observam ca de fapt astfel de iubire e doar in imaginația noastră,dezamăgirile ne fac sa închidem porțile sufletului si sa devenim ursuzi făcând la rândul nostru pe alții sa sufere.
Ciudați suntem,in loc sa încercam sa ne vindecam rănile pt a putea fi impacati cu noi înșine,preferam sa ne comportam rece,sa jucam dur si niciodată sa nu acordam nimănui o șansa,pt ca ne gândim ca am putea suferi din nou. E ca un cerc vicios si nimeni nu vrea sa lase "garda jos".
